Una dintre particularităţile cărţii lui LeAnne este folosirea unor reţete care nu conţin grăsimi adăugate şi puţină sare – sau chiar fără sare – şi care recurg la minimum, în modul cel mai judicios, utilizarea de agenţi de îndulcire. Unele persoane, care nu pot în ruptul capului să accepte ideea de a nu folosi zahăr sau grăsime în dieta cotidiană pot să-i pună la îndoială strategia fără-grăsimi, dar dovezile ştiinţifice arată că ar trebui să încercăm să evităm să folosim grăsimi adăugate, mai ales persoanele care fie se confruntă cu un risc sporit de apariţie a unei boli degenerative (respectiv majoritatea oamenilor) sau cei care au fost deja diagnosticaţi cu o asemenea boală (de exemplu, boli cardiovasculare, cancer, diabet şi alte tulburări metabolice şi obezitate). Folosesc termenul grăsimi „adăugate” pentru a face distincţia faţă de alimentele pe bază de legume şi fructe care au un conţinut bogat de grăsimi, deoarece acestea au adeseori o rezervă naturală de antioxidanţi, fibre şi genul adecvat de proteine.

Ştiu că pentru mulţi oameni care au avut întotdeauna o dietă tipic americană – tipică omului modern din ţările dezvoltate – trecerea la o dietă fără grăsimi adăugate poate constitui o foarte mare provocare – cel puţin la început. Dar este important să se ştie că s-a dovedit că grăsimile dau dependenţă, făcându-i adeseori pe oameni să consume cantităţi tot mai mari de-a lungul timpului. În cele din urmă, devine cât se poate de dificil pentru mulţi oameni să îşi revină de pe urma acestei dependenţe. La fel ca în cazul multor altor dependenţe, unora li se pare nu numai dificil să facă schimbarea, ci devin şi neobişnuit de defensivi în privinţa preferinţelor lor.

Însă schimbarea este posibilă. Este nevoie doar de timp, poate câteva luni pentru unele persoane. Iar din momentul în care schimbarea este împlinită, descoperim gusturi noi la alimentele pe bază de legume şi fructe, gusturi despre care aproape că nici nu ştiam că există. Din momentul în care ajung în acest punct mai sănătos, mulţi dintre ei descoperă că dacă, din curiozitate, revin la vechile preparate care plutesc în grăsime, se confruntă cu dificultăţi – poate chiar tulburări intestinale reale – sau este posibil să constate că mâncarea de odinioară are gust mai curând de unsoare stricată.