Thymus vulgaris

Tradiție populară: Cimbrul este una dintre cele mai vechi plante medicinale folosite în toată regiunea mediteraneană. Vechii egipteni îl foloseau în procesul de îmbălsămare, grecii antici pentru a fumiga împotriva bolilor infecțioase, iar romanii îl mâncau pentru a contracara o potențială otrăvire. Are o gamă largă de utilizări, deși în medicina alternativă occidentală principalele sale domenii de aplicare sunt problemele respiratorii, afecțiunile digestive și prevenirea și tratamentul infecțiilor. În Farmacopeea britanică a plantelor este indicat, de asemenea, pentru dispepsie, gastrită cronică, bronșită, tuse convulsivă, astm, diaree, laringită, amigdalită și enurezis la copii. Este, de asemenea, o plantă culinară folosită în special pentru conservarea cărnii.
Istorie: În Antichitate, cimbrul a fost asociat cu vitejia, curajul și forța. Soldații romani făceau schimb de crenguțe de cimbru în semn de respect. Grecii și romanii le ardeau pentru a-și purifica templele și casele și pentru a evoca un spirit de curaj în cei care l-au inhalat. În Evul Mediu, cimbrul era un încă un dar tradițional oferit bărbaților care mergeau la luptă.
Când Moartea Neagră a izbucnit la sfârșitul anilor 1340, milioane de oameni au apelat la cimbru pentru alinare și protecție. Multe dintre amestecurile medicinale de atunci au inclus planta ca ingredient principal. Iar cu mult înainte ca mecanica infecției să fie înțeleasă pe deplin, asistentele din secolul al XIX-lea înmuiau bandajele într-o diluție de cimbru cu apă.
Metoda de extragere: Distilare cu abur a frunzelor și a vârfurilor înflorite.
Constituenți principali: Timol și carvacrol (până la 60%), cimen, terpinen, camfen, borneol, linalol; în funcție de sursă, poate conține și geraniol, citral și tiyanol, etc. Există multe chemotipuri de ulei de cimbru: în special tipurile „timol” și „carvacrol” (active, care încălzesc); tipul „tiyanol” (penetrant și antiviral); și tipurile mai ușoare de „linalol” sau „citral” (dulci-parfumate, non-iritante).
Caracteristici: Lichid incolor sau de culoare galben deschis, cu un miros penetrant, picant, de plante proaspete.
Se combină bine cu: bergamotă, lămâie, rozmarin, lavandă, pin și uleiuri din condimente.
Precauții: Utilizați cu moderație și în diluții mici, poate fi alergen pentru unele persoane. A se evita în timpul sarcinii.

Beneficii terapeutice: vermifug, antitoxic, astringent, bactericid, balsamic, carminativ, cicatrizant, diuretic, emenagog, expectorant, fungicid, hipertensiv, rubefiant, stimulant, sudorific, afrodiziac, tonic, reconfortant, purificator.
AROMATERAPIE
Îngrijirea pielii: abcese, acnee, vânătăi, arsuri, dermatită, eczeme, mușcături de insecte, păduchi.
Circulație, mușchi și încheieturi: artrită, gută, dureri musculare și de articulații, obezitate, edem, circulație proastă, reumatism, întinderi musculare.
Sistemul respirator: astm, bronșită, tuse, laringită, sinuzită, amigdalită.
Sistemul genito-urinar: cistită, uretrită.
Sistemul nervos: dureri de cap, insomnie și probleme legate de stres.
Energetic: Uleiul de cimbru sprijină productivitatea, creativitatea și concentrarea, alimentând mintea în rezolvarea problemelor. Folosiți-l pentru vindecare și atunci când căutați bunătate și confort.