Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om. Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca remediu. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate Babilonenii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris "miere" de peste 60 ori.. Tracii numeau mierea hrana vie. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor,.Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. Mierea este foarte des folosită în alimentaţie, în bucătărie sau ca medicament, fiind foarte apreciată de medicina populară. De asemenea are importante aplicaţii în alimentaţia artificială, în alimentaţia pre- şi post-operatorie, în pediatrie şi ginecologice.
Mierea se poate categorisi in miere florala, provenită din prelucrarea nectarului şi polenului cules de albine din florile plantelor melifere, si miere de mană (extraflorală), provenită de pe alte părţi ale plantei, în afară de flori. Ea este un aliment cu gust dulce şi parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat şi culoare specifică, de la incolor pana la negru, in raport cu substanţele colorate care se găsesc în nectar şi care sunt pigmenţi vegetali-caroten, clorofilă, xantofilă. Are o aroma diferita in functie de florile de la care este culeasa. Cu timpul, mierea îşi pierde culoarea iniţială, de obicei se închide. Atunci cand cristalizeaza ea se deschide la culoare.
Contine peste 400 de substante organice, care ii confera o valoare terapeutica uriasa. Pe langa apa biologica si zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai contine o serie de vitamine, de minerale, de ceruri, de enzime care-i dau o valoare terapeutica uriasa. Pe drept cuvant, putem spune ca mierea este alimentul vietii. Insa, pentru a fi siguri ca beneficiem de toate calitatile exceptionale ale mierii trebuie sa fim siguri ca dispunem de o miere de calitate, nefalsificata, de la albine nehranite cu zahar si netratate cu antibiotic. De asemenea trebuie sa fim siguri ca mierea nu a fost incalzita la o temperature mai mare de 40 grade Celsius, deoarece isi pierde proprietatile terapeutice.  Prin urmare este foarte important sa “stiti” de unde cumparati mierea. Iata cateva sfaturi utile care sa va ajute atunci cand doriti sa achizitionati o miere de calitate.
“ Mierea naturala cristalizeaza (se zahariseste) dupa o anumita perioada de timp; exceptie face mierea de salcam , care cristalizeaza foarte tarziu sau deloc.”
“Mierea naturala, cristalizata, are cristale fine care se “topesc” repede în gura, pe când mierea falsificata cu zahar are cristale grosolane care se dizolva mai lent.”
“Mierea falsificata cu zaharina are gust dulce pronuntat, aproape lesinator.”
“Mierea naturala contine întotdeauna în suspensie particule solide sau materii coloidale, astfel încât, pusa într-un vas transparent are aspect usor tulbure.”
“Daca gustul mierii este usor caramelizat, inseamna ca aceasta a fost încalzita direct pe flacara pentru a fi fluidizata sau amestecata cu zahar ars.”
“Daca mierea nu are aroma se poate presupune sau ca a fost supraîncalzita în scopul fluidizarii, sau provine din zahar prelucrat de albine sau este foarte veche. În toate cazurile este fara valoare terapeutica.”
“Mierea provenita de la albinele hranite cu zahar sau cea falsificata cu glucoza industriala este mai putin dulce decât mierea florala, iar în cazul falsificarii cu zaharina în amestec cu glicerina, desi dulce, are reactie alcalina.”
“Mierea veche, ca si mierea falsificata cu zahar invertit artificial are aciditate mai mare decât cea normala, în timp ce mierea falsificata cu zahar neinvertit are un indice de aciditate foarte scazut.Mierea încalzita agresiv îsi mareste aciditatea datorita descompunerii fructozei în acid formic.”
Prin calităţile sale nutritive, mierea de albine este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele, având utilizări largi în dietetică şi terapeutică. Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăţia ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un aliment energetic prin excelenţă. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză şi fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse complet (spre deosebire de zahăr), această energie fiind pusă în totalitate la dispoziţia organismului, astfel că mierea este un aliment uşor asimilat şi digerabil. Nu se foloseste de rezervele de vitamina B, calciu si magneziu pentru absorbtia sa in comparatie cu zaharul rafinat. Deosebirea esenţială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conţinutul său ridicat în unele substanţe nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici şi vitamine), care îşi exercită efectul pozitiv prin acţiunea de reglare a unor funcţii importante ale organismului. Mierea contine toate vitaminele( A, B1, B2,B6,K, PP, H, B12, C, acid pantotenic, acid folic, rutină) pe care nutritionistii le considera necesare sanatatii si multe minerale ( sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu) cât şi unele microelemente: beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint). Totodata contine enzime care sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie. Atat vitaminele cat si mineralele variaza in functie de nectarul folosit de albine si in ultima instanta variaza in functie de resursele solului pe care cresc plantele respective. Folosita la micul dejun ea reprezinta o sursa de energie care ajuta organismul sa inceapa cu bine activitatea zilnica.
Care sunt proprietatile sale?
In primul rand, este un exceptional indulcitor natural, este asimilata usor si repede satisfacand rapid cererea de energie a organismului. Ajuta la echilibrarea fizica si psihica, inlaturand oboseala. Este un calmant care linisteste organismul, combate insomnia. Dilata vasele sanguine si amelioreaza activitatea inimii, avand si un efect hipotensiv. Are proprietati bactericide si bacteriostatice. Are actiune usor laxativa si antiseptica. Nu irita mucoasa aparatului digestiv, influentand benefic flora intestinala. Inlatura starile de voma la sugari. Contribuie la eliminarea substantelor toxice din ficat si rinichi, este un bun expectorant, diluand secretiile bronhice si si combatind tusea, indicate in bronsite acute si cronice, pneumonii, bronsiectazie, TBC pulmonar, astm bronsic, rinite, sinuzite, faringite sau laringite. Ajuta in afectiunile ficatului, afectiunile digestive (gastrite, ulcer gastro-duodenal, colite), afectiunile renale sau ale sangelui (anemii, leucemii etc). Inlatura carceii din picioare, tremurul mainilor sau al picioarelor. Are efecte benefice in artrite, artroze, arterite, inlatura migrenele, este afrodisiaca, combate sterilitatea, depresia si dereglarile endocrine. Este indicata intr-o serie de boli ginecologice: infectii microbiene, micotice sau tricomoniazice, eroziuni, plagi , boli dermatologice (eczema, micoze, ulceratii care se vindeca greu, ulcere varicoase, plagi suprainfectate), etc. Inlocuind total zaharul cu mierea de albine se previn o serie de afectiuni cum ar fi: diabetul zaharat (incidenta lui scade cu 60-70%), obezitatea, spasmofilia, depresia, caria dentara, constipatia, osteoporoza, menopauza prematura, lipsa de calciu si magneziu, imunodeficiente, tulburari de crestere si dezvoltare la copii, etc. Extern are efecte cicatrizante remarcabile si totodata , antimicrobiene si calmante, fiind recomandata in cazul cosurilor, arsurilor si ranilor.
Cui poate fi recomandata mierea ?
Toate aceste calitati ale mierii ne arata faptul ca mierea reprezinta un aliment ce poate fi recomandat tuturor, de la mici la mari. Astfel consumul de miere asigura femeii gravide sanatatea fizica si pshihica, atat ei cat si fatului, iar sugarilor si copiilor de orice varsta, o mai buna rezistenta in fata bolilor. De asemenea, studentii si elevii pot considera mierea un pretios ajutor in perioada examenelor, Cantaretii isi pot ameliora vocea, iar batranii isi pot echilibra organismul.
Cum se consuma mierea ?
Pentru sugari se foloseste ca indulcitor adaugat la lapte sau ceaiuri, administrandu-se in doze sporite pornind de la un varf de lingurita., incepand cu varsta de 6 luni. Pentru orice alta varsta consumul este variat, dupa dorinta. Ea poate fi folosita atat ca inlocuitor al zaharului cat si pentru ingrijirea sanatatii
Cu toate calităţile sale preţioase, mierea are şi contraindicaţii pentru pacienţii alergici la miere(extrem de rar) sau pentru diabetici (consumul va fi de maxim 1 lingurita zilnic, in functie si d erestul dietei). Indicaţiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialistst, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avându-se în vedere acţiunile farmaco-fiziologice generale şi specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului şi evoluţia bolii.
Tipuri de miere si efectele lor terapeutice specifice
Mierea poliflora - este o miere cu nuanţe de chihlimbar, cu un parfum deosebit, puternic, ce scoate în evidenţă multitudinea de arome diferite de polen. Varietatea polenului din care provine, îi conferă acestui sortiment şi un conţinut bogat în vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, vitamina K etc) şi minerale (Ca, Mg, Fe, Bor – ajută la sintetizarea vitaminei C), o recomanda în alimentaţia copiilor şi a vârstnicilor. Ajută la vindecarea rapidă a rănilor şi arsurilor. Rănile bandajate imediat cu miere se vindecă uşor, fără infecţii şi cu mai puţine cicatrici decât în cazul altor tratamente.
Mierea de salcâm - este singurul sortiment care nu cristalizează. Este un bun calmant si tonic, fiind recomandată pentru tratarea insomniilor şi calmarea sistemului nervos (în amestec cu lapte sau ceai). Administrarea sa este recomandată copiilor bolnavi, şi poate fi utilizată pentru recăpătarea apetitului.
Mierea de mana este o miere foarte închisă la culoare, aproape neagră, cu un gust pronunţat.. Este o miere extraflorala.. Este singura miere care nu coţine polen, de aceea se recomandă persoanelor alergice la polen. Mierea de mană este foarte bogată în proteine, aminoacizi şi minerale (Ca, Mg, Fe), de până la 20 de ori mai mult ca alte sortimente, de aceea este indicată consumarea acesteia mai ales de către copii, persoanele anemice şi cele aflate în convalescenţă, fiind cea mai remineralizanta miere. Pentru că are proprietăţi energizante şi revitalizante este recomandată sportivilor şi oamenilor activi. Are proprietăţi laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere, favorizează eliminarea toxinelor din corp. Mierea de mană conţine inhibină, substanţă cu o puternică acţiune bactericidă,.
Mierea de zmeură - face parte din aşa-numitele soiuri de pădure. Are o aromă discretǎ de zmeură, culoare galbenă, cu uşoară nuanţă verzuie, roşiatică sau maronie. Se recomandă ca remediu în stări gripale, tuse şi răceală. Reglează activitatea ovarelor, previne apariţia unor afecţiuni ca osteoporoza, sclerodermia, şi este cunoscut ca un element de reîntinerire a tenului, folosit în măştile şi tratamentele cosmentice
Mierea de cimbrişor - este un sortiment de miere foarte aromat datorită buchetului floral pe care îl are; culoarea sa este aurie, deschisă. Cimbrişorul activează circulaţia, este tonic în cazul anemiilor şi uşor afrodisiac. Această miere are proprietăţi expectorante, care calmează spasmele căilor respiratorii, fiind întrebuinţata în tratarea tusei convulsive, bronşitei, răguşelii şi tusei astmatice. Având şi o acţiune antiseptică puternică, mierea de cimbrişor acţionează asupra ficatului şi rinichilor, ameliorând starea lor de funcţionare. Datorită proprietăţilor antiseptice ale cimbrişorului, mierea poate fi folosită în plăgi purulente
Mierea de brad – are o culoare galbenă aurie. Conţine 25,68% melezitoză (datorită urmelor de răşină conţinute). Este mult căutată de bolnavii de plămâni.Conţine un puternic bactericid, inhibina, cunoscută pentru efectul ei sterilizator.
Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii,.
Mierea de coriandru, cu o aroma suava si o culoare deschisa, este indicata in cazul gastritei hiperacide si a ulcerului.
Mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza.
Mierea de castan comestibil - bogata in substante minerale - are actiune antianemica, antimicrobiana si remineralizanta fiind recomandata mai ales in: bolile de stomac, bolile intestinale, bolile renale, decongestionarea ficatului si prostatei,tratamentul osteoporozei, favorizarea circulatiei sanguine.
Mierea de floarea-soarelui este utila in bronsite si boli de stomac.
Mierea de rapita este recomandata in afectiuni renale, cardio-vasculare. , osteoporoza. Cristalizeaza rapid in cristale foarte fine, dand mierii consistenta unui serbet cu o aroma deosebita. Cunoscatorii o apreciaza foarte mult, la fel si copii.
Mierea de pomi fructiferi este utila in afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Mierea de portocal are o culoare deschisă, o aroma fuctată și un gust puternic de citrice. Are actiune antispasmodica, fiind foarte indicata persoanelor nervoase, anxioase, in cazurile de migrena, insomnie, palpitatii.
Dr. Mirela Strant – medic specialist Apifitoterapie